Președintele Iohannis, absent la summitul NATO

… Și-a dat binețe cu Trump, și-a dat binețe cu Macron, cu Merkel, a avut o bilaterală cu Duda, a asistat conștiincios la lucrările plenului, s-a așezat cuminte în poza de familie, dar – din declarația oferită presei române – rezultă că a fost absent (neatent gen, distrat cum ar veni) de la mini-summitul NATO de ieri.

Altfel nu se explică elucubrațiile euforice de azi-noapte. Acolo unde ceilalți șefi de stat și de guvern au văzut un „summit incomplet” și neconcludent (lipsit de obișnuita declarație comună din final, menită să clarifice lucrurile și să ofere o perspectivă strategic), președintele României a văzut „o reușită”. Și n-o spunea de complezență, fiindcă a insistat asupra ideii: „Sunt convins că această Reuniune a contribuit la asigurarea unei apărări solide a României și la un rol vizibil al țării noastre în asigurarea securității regiunii noastre și a spațiului euro-atlantic”.

Nici vorbă. Reuniunea n-a avut decât două teme – contraterorismul și contribuțiile financiare. România ar fi putut să fie vizibilă la punctul doi, dacă ar fi fost evidențiată printre țările care alocă cel puțin 2 la sută din PIB pentru Apărare. Nici măcar președintele Trump, în scurtul său speech, n-a remarcat efortul țării noastre, referindu-se mustrător la „23 dintre cele 28 de state membre” care „încă nu plătesc ceea ce ar trebui să plătească”, subînțelegându-le pe cele 5 care care plătesc (SUA, Marea Britanie, Grecia, Polonia și Estonia).

„După discuțiile de astăzi, NATO rămâne aceeași organizație relevantă, puternică și, mai ales, unită”. Nici cei mai înverșunați dușmani ai NATO nu visează ca Alianța să-și piardă într-o singură zi, după câteva ore de discuții, relevanța și puterea. În ce privește unitatea, câteva fraze mai încolo, președintele Klaus Iohannis a scăpat o observație esențială: „Este nevoie de o abordare clară și unitară în relația cu Rusia”.

Însă entuziasmul liderului român a fost de nestăvilit: „Am salutat, la Reuniune, reiterarea fermă, de către Președintele Trump, a angajamentului SUA pentru Alianță, pentru apărarea colectivă și consolidarea Flancului Estic…”. Doar președintele României l-a auzit pe președintele Americii făcând un angajament clar în favoarea Articolului 5. Ceilalți participanți așteaptă și astăzi, angoasați, să audă asta. (Cât despre „consolidarea Fancului Estic”, Donald J. Trump a expediat-o într-o frază).

Cum starea de totală desprindere de realitate trebuia să aibă și un climax, iată-l: „În concluzie, pot să spun că la această Reuniune, și la această Reuniune, România și-a atins obiectivele”. Perfect adevărat, dacă nu și-a propus nici un obiectiv.